Category: Dictator pater noster

Românul are un dar: din fiecare cocoș care cântă mai tare la gard face un potențial președinte. Nu contează că e doar păun local, important e că „se aude” și „are glas”. Așa se naște mitul liderului providențial: omul care, doar...

Românul are o slăbiciune pentru uniformă. De la strălucirea epoleților până la cizmele lustruite, vede în „omul cu uniformă” nu doar un militar, ci un Mesia disciplinat care poate pune ordine într-o lume unde toți fură și nimeni...

Românul nu visează la lideri sofisticați, cu doctorate la Sorbona și discursuri rafinate. El îl vrea pe „tatăl națiunii” care știe să taie lemne, să bage plugul și să scoată din traistă o ceapă zdravănă la prânz. Un gospodar...

În paginile manualelor, românul nu-și găsește eroii în cei blânzi și toleranți, ci în cei care au știut să taie capete. De la Vlad Țepeș până la Mihai Viteazul, ni se servește aceeași lecție: conducătorul bun e cel care a fost...

Dacă pe vremuri românul își lua profețiile de la mănăstire, de la bătrâni „cu har” sau de la calendarele populare, astăzi oracolul s-a mutat pe YouTube. În loc de lumânare, avem ring-light; în loc de strană, avem microfon cu...

De zeci de ani, românul e definit prin expresia „mămăliga nu explodează”. Și totuși, când se întâmplă, nu iese revoluție, ci cerere pentru un nou tătuc. Explozia nu naște libertate, ci dorința de a pune alt capac pe aceeași...

În România, sfinții nu mai coboară din icoane, ci din ecranul televizorului. Nu mai miroase a tămâie, ci a breaking news. Și acolo, în fața ochilor românului, apar icoane noi: Putin, Erdogan, Lukașenko – „sfinții” politici pe...

Românul are un talent aparte: se uită în curtea vecinului și suspină. Dacă nemții au avut pe Hitler, italienii pe Mussolini, spaniolii pe Franco, rușii pe Stalin, românul își zice: „Ia uite, și-ai lor au făcut drumuri, trenuri,...

Românul are o relație biblică cu pâinea. Nu e doar aliment, e simbol de viață, de muncă și de supraviețuire. Iar politicienii au înțeles asta. Așa că, de câte ori se apropie alegerile, nu promit planuri de dezvoltare sau reforme...

La fiecare cinci ani, românul se ridică de pe canapea, își pune ștampila ca pe o lumânare la biserică și își spune: „Ăsta e! Ăsta ne scapă!” De fiecare dată, candidatul ales nu e doar un om, ci un Mesia politic: cel care ne va...

Românul, de când se știe, are o relație specială cu „șeful”. Nu contează că îi zicea voievod, împărat, conducător iubit sau președinte – important era să aibă cine să-l certe și să-l păstorească. Pentru că românul, ca un copil...

Dacă statul ar fi fost o familie, românul ar fi fost copilul ăla care preferă să fie certat rău de tot de „tăticul” autoritar, „dom’ profesor cu bărbie ascuțită”, în loc să aibă libertatea să se piardă prin oraș fără să știe cum...